nesomn
Si somnul m’angana din nou, spre tine, spre noi, spre cer, spre pamant. Visez ca traiesc, traiesc sa visez. E bine, e greu, dar daca nu acum, nu mai stiu cand. Las totul asa, odata cu mine plangi si tu, carand dupa tine o remorca de vlaga. Dar vlaga ta ma ameteste, ma’ngreuneaza, m’aspaimanta, ma pleaca. Ma’nchin chinului tau, astept sa plec, astept sa treci, te vad, ma uiti, aud. Ma’ndrept greoi spre crez, dar nu ma vindec. Si durerea e dulce, dar ma lasa rece, asa cum a mai facut’o de atatea ori. Licoarea diminetii m’angana, imi face pielea gaina, m’alina, dar nu’mi revin. Construiesc departe de mine ganduri de relax. Ma spovedesc in palma ta si uit sa mai cant. E mult pana sa vina seara. Zambetul acela, mi’l lasi mie? Secretul tau il stie doar el. Si eu, acum. Pacatul nostru devine morbid. M’ascund si’ncerc sa las. Blegeala ma doboara, cant din nou, apoi cad. Sublim. Devin din nou, platesc, cuceresc si apoi mor. Lasa’mi’te azi, si maine, si ieri. Astept ascunsa dupa gratiile privirilor lor sa ma salvezi, sa ma’ngani, sa ma visezi, sa ma plangi, sa m’ametesti, sa ma’ngreunezi, sa ma’nspaimanti, sa ma’nchini, sa ma vezi, sa ma’ndrepti, sa nu ma vindeci…
Sia's 