adorm
In mine zboara aripi de lava, cu sarutul acela inclestat in ghimpi de ceara, ma uit din nou spre zare. Am descoperit ca imaginea spune o mie de cuvinte, nespuse niciodata. Dar cate oare n’ar mai spune! Ma gandeam candva ca totul va fi diferit. Am ajuns sa cred in ceea ce am. Apoi ma’nvart, fara putere, in acelasi varf de pas. M’ai strigat? Am auzit soapta ta inganand in urma voiosiei mele. Ce nu’mi pasa! Dar iata ca acum e invers. Acum faci tu piruiete, agale, departe. Otrava o scuipi in timp ce razi si parul iti vine plesuv pe langa albastrele vene. Adorm…