three universes (to Boghi)

I’ve learned that love, happiness, hope, perfection, success, friendship, truth, dreams do not exist. What does exist is our perception of them. The more you expect, the more you’re disappointed when you don’t get them. The less you expect, the less you are willing to chase them. But what hides between these two extremes is in fact where we are now – that is the true reality that we fail to enjoy, those are the true feelings that we have and are not aware of. It’s a thin line, a narrow path, and we unconsciously walk on it. Having high expectations is what keeps us living and moving on. Having no expectations at all is what makes us the saddest among species. In the end, it is about all the three universes, and the way we are capable of navigating through them.

2010
02/20
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS




5 comments

liniste

Aplec din nou privirea asupra neintelesului. Simt aripi cum cad si frunze urcand. Te vad jovial printre creste de lacrimi, astept un raspuns, dar nu’l prind. Desteapta’n mine credinta si faima si dorinta, si cand mi’o fi mai bine, pastreaz’acel cantec numai pentru mine. Ma’ndrept acum spre realitate. Un drum anevoios. E gol. E lung, si e departe, dar m’amagesc iar fara rost. E liniste. Si’apoi iar noapte…

2010
02/20
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS









4 comments

adorm

In mine zboara aripi de lava, cu sarutul acela inclestat in ghimpi de ceara, ma uit din nou spre zare. Am descoperit ca imaginea spune o mie de cuvinte, nespuse niciodata. Dar cate oare n’ar mai spune! Ma gandeam candva ca totul va fi diferit. Am ajuns sa cred in ceea ce am. Apoi ma’nvart, fara putere, in acelasi varf de pas. M’ai strigat? Am auzit soapta ta inganand in urma voiosiei mele. Ce nu’mi pasa! Dar iata ca acum e invers. Acum faci tu piruiete, agale, departe. Otrava o scuipi in timp ce razi si parul iti vine plesuv pe langa albastrele vene. Adorm…

2010
02/19
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS












2 comments

nesomn

Si somnul m’angana din nou, spre tine, spre noi, spre cer, spre pamant. Visez ca traiesc, traiesc sa visez. E bine, e greu, dar daca nu acum, nu mai stiu cand. Las totul asa, odata cu mine plangi si tu, carand dupa tine o remorca de vlaga. Dar vlaga ta ma ameteste, ma’ngreuneaza, m’aspaimanta, ma pleaca. Ma’nchin chinului tau, astept sa plec, astept sa treci, te vad, ma uiti, aud. Ma’ndrept greoi spre crez, dar nu ma vindec. Si durerea e dulce, dar ma lasa rece, asa cum a mai facut’o de atatea ori. Licoarea diminetii m’angana, imi face pielea gaina, m’alina, dar nu’mi revin. Construiesc departe de mine ganduri de relax. Ma spovedesc in palma ta si uit sa mai cant. E mult pana sa vina seara. Zambetul acela, mi’l lasi mie? Secretul tau il stie doar el. Si eu, acum. Pacatul nostru devine morbid. M’ascund si’ncerc sa las. Blegeala ma doboara, cant din nou, apoi cad. Sublim. Devin din nou, platesc, cuceresc si apoi mor. Lasa’mi’te azi, si maine, si ieri. Astept ascunsa dupa gratiile privirilor lor sa ma salvezi, sa ma’ngani, sa ma visezi,  sa ma plangi, sa m’ametesti, sa ma’ngreunezi, sa ma’nspaimanti, sa ma’nchini, sa ma vezi, sa ma’ndrepti, sa nu ma vindeci…

2010
02/18
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS
















Leave a comment

scrie’mi

Ma uitam la tine, cand mi’am dat seama ca esti departe de a fi ce imi doresc. Micile imperfectiuni ma scot din minti. Cu toate astea… stau si ma uit ore intregi. Te contemplez intr’o lume imperfecta, ca pe o fiinta imperfecta, cu mintea mea imperfecta. In aceasta lume, as fi oare in stare sa te pastrez? Probabil ca nu. E trist. E trist? Nu, nu e trist. E absolut real. Tocmai de aceea prefer sa te tin aici, in imaginatie. Sa pretind ca esti totul. Ca esti binele, fericirea, banii si iubirea. Banii? Ah, nu. Scuze. Am gresit lumea. In imaginatie nu avem bani. Avem doar clipe. Ele sunt cele care permit schimburi de emotii. Mai tii minte prima emotie pe care ti’am starnit’o? Probabil ca nu. Eu insa, imi aduc perfect aminte cand mi’ai scuturat sentimentele. Era in lumea reala. Demult, tare demult. Am plans atunci, pentru prima data, dupa tine. Tu ai plans vreodata dupa mine? Si totusi, mai tii minte prima emotie pe care ai simtit’o in prezenta mea? Incearca sa iti amintesti. Astept raspunsul tau in cele doua lumi. Scrie’mi…

2010
02/17
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS












4 comments
Design a site like this with WordPress.com
Get started