sfarsit si inceput de lume

2011
05/31
POSTED BY
CATEGORY
Uncategorized
Leave a comment

curiozitatea si lumea necunoscuta a trairilor efemere

Si daca totusi as putea sa imi imaginez lumea necunoscuta a trairilor efemere, esti primul pas spre aceasta. Am tot impuns cenusiul creierului meu, delegat cu proiectarea imaginatiei in realitatea gri, dar nu a rezultat nimic. Nimic mai mult decat o geana lenesa si un condei ros. De cand a’nceput sentimentul sa se zbata, am lasat lucrurile sa pluteasca mai lesne in atmosfera, ca si cand totul este perfect, ca si cand nimic nu macina un trecut atat de scurt si de intens. Apoi am rasfoit catalogul sperantelor adolescentine, doar ca sa descopar ca ce simt e banal. Atat de banal, incat lumea necunoscuta a trairilor efemere este de fapt desenata zi de zi, ora de ora, minut cu minut, de mintea limpede sau inourata a fiecarui suflet ajuns la varsta zburdalnica. Gandul de a depasi banalitatile in care ma zbat ca o pasare in namol este insa mult prea insistent. De aceea, odata remarcate, ele se transforma in tinte. Telul meu urmator este deci sa ies curata din mediocru. Pentru oricine a simtit la fel si a fost incercat de acest obstacol, sfaturile curg garla. Din stanga, din drepata, toata lumea are impresia ca te poate controla, doar pentru ca te afunzi in galeata mizerabila a banalitatilor fara sens, cele pe care le intelegem, le vedem in altii, si le criticam amar. Asadar, in misiunea mea curajoasa, pentru a o transforma si pe aceasta in ceva special, am hotarat sa devin curioasa. Te’ntrebi probabil ce inseamna asta. E simplu: curiozitatea te’mpinge spre aflarea necunoscutelor. Prin simpla asumare a curiozitatii devenim indeajuns de diferiti incat lumea sa ne considere bravi. Revenind la subiectul initial, incercand sa descopar lumea necunoscuta a trairilor efemere, am pornit la drum inarmata cu o curiozitate obsesiva. Trebuie sa recunosc totusi ca ce am descoperit m’a facut sa caut si mai mult. Intr’un final am realizat ca nu am descoperit decat mai multe necunoscute, care ard acolo, in coltul ochiului, parca ranjind aspru spre lume. Dar e frumos. O aventura fara cale de intoarcere este intr’adevar ceva unic, ceva ce te scoate din banalitate. Exista insa si reversul medaliei, riscul de a sfarsi prin a fi ridicol, doar pentru ca pui prea multe intrebari. Dar nu e loc de regret intr’o astfel de misiune. Urmandu’ti calea spre cunostere realizezi ca punctul de pornire e atat de departe, incat telul mult vanat s’a schimbat si el. A devenit ceea ce ti’ai dorit si n’ai stiut ca’ti vei putea dori vreodata.

2010
06/29
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS



Leave a comment

pierduta

Pierduta sunt acum, in culori si vise, si soapte desarte. Mi’aduc aminte de’un zambet pestrit, ce mi’a lasat in suflet un gust acrisor. Ratacita printre ele am sperat la un alt decor. Departe insa, spre o alta galaxie, un ceas nebun ma striga inapoi. Am depistat amarul, am incercat sa’l indulcesc, dar nimic nu pare sa m’asculte. Nici chiar notele pe portativul artistului uitat de lume. E trist si totusi e devreme. Desi ma’ncrunt si ma aplec, timpul scurs e’un epitet. Nimeni nu rasuna la nimic. E firesc deci sa doresc sa pot mai mult, sa stiu ca e, sa cred , sa lupt. Pierduta sunt acum, in zicale si sfaturi, si nopti nedormite…

2010
06/16
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS









Leave a comment

poveste

Si maine simt mirosul pana si dincolo de nervi. Am incercat sa il pastrez in cupa zilelor de ieri. N’a mers. Nu stiu de ce. E poate prea puternic. Adulmec cu atata sete destinul frant al orei moarte din care am iesit lucida acum o viata si jumate. Am tot sperat ca stransoarea jugului rutinei imi va slabi pulsarea’n vene, dar e mai rau. De cand am incercat sa scap, cuvinte ma urmeaza, si’apoi zambetul acela copilaresc si pur m’arunca in betia unui basm fara’nceput. Si cand primesc din cand in cand o palma de la realitate, imi amintesc de un balcon, si de o noapte, si de soapte, si de un miros de tei, plecat de peste drum, pe care fara sa’l fi cerut doar il respir, si’apoi adorm. Iar dimineata, dupa ceas, cand ritmul strazii bate, m’apuca’un dor si un extaz de zici ca tot pamantul, si toata omenirea, si chiar si universul pornesc din nou intr’o calatorie spre basmul preferat. Incalec si descalec frumosul calaret, fara nume, fara zile, si fara intrebari, ci numai cu sugestii, si sfaturi, si urmari. Si’apoi rad ca nebuna cand vad copilarii, caci basmul si copilul sunt doar niste inventii, in care fara mila, si teama, si ratiune mi’am implantat o coapsa, si’apoi o vorba buna. Acum sunt dependenta, dar nu de basm, ci de poveste, caci stie sa m’adoarma cu’aceeasi amintire si’acelasi zambet larg. Calatoresc departe in fiecare clipa, dar nu deznodamantul ma infioara tare, ci ceea ce urmeaza, chiar dincolo de parabole, zicale, povete si proverbe.

2010
06/06
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
TAGS











Leave a comment

fara regret

Buza’i despicata tragea de mine atent, ca si cand vantul uitase sa mai bata, ca si cand cerul cerea mila si apa curgea pe loc. Am deschis ochii din nou, urmand calea sangelui din vene, cu parul lasat pe spate, atingand bratul stang, calare pe’o coama de gargarita fumata. Aroma chestiunilor serioase parea sa vina si ea spre noi, dar glasul pensulei a oprit’o stingher, lingand usor lacrimi de dor. Granitul mocnea si el ca alta data, iar coala alba s’a schimbat la fata, pasind timid spre locul doi. Departe, acolo, un fir de iarba iesea, cum iese praful din porii roz si calzi. Isi impletea coroana dintr’o samanta veche, chemand spre noi un vis amar. Am cunoscut atunci acel acord rasuflat, caci dincolo de nori s’a aratat din nou povestea. Tu ai inchis coperta si’ai spus ca vrei sa pleci. Am mangaiat un colt, i’am aranjat fundita,si fara sa clipesc am zis: e gol… De’atunci am uitat amandoi sa plecam…capul si privirea, si jumatate de corp. Fiindca tot ce am dansat si cantat impreuna, acum a inviat. Dincolo de notele arse, de pasii grabiti, de tremurul vocii, de mirosul de pian. Si ploua, ploua greu si mult, scuipand dulce si’amar, si acru in jur. Dar m’am gandit: lasat deoparte, norul de sila se transforma in chin. Dar chinul e’o gluma cand tu esti aici, iar fiinta ta striga sa nu merg la ghici. De’aceea e glasul perfect astazi seara. Nu’i frica atat de parsiva, caci visul incepe, si’odata cu el si noi ne’ncurcam grav monotonul. Da’i drumul pasiunii si lasa dreapta sa conduca. Sprijina’ti pasii pe zgura patata, si’apoi inghite fiorul fara regret…

2010
04/27
POSTED BY
CATEGORY
Conversatii
Personal
TAGS







Leave a comment
Design a site like this with WordPress.com
Get started