fara regret
Buza’i despicata tragea de mine atent, ca si cand vantul uitase sa mai bata, ca si cand cerul cerea mila si apa curgea pe loc. Am deschis ochii din nou, urmand calea sangelui din vene, cu parul lasat pe spate, atingand bratul stang, calare pe’o coama de gargarita fumata. Aroma chestiunilor serioase parea sa vina si ea spre noi, dar glasul pensulei a oprit’o stingher, lingand usor lacrimi de dor. Granitul mocnea si el ca alta data, iar coala alba s’a schimbat la fata, pasind timid spre locul doi. Departe, acolo, un fir de iarba iesea, cum iese praful din porii roz si calzi. Isi impletea coroana dintr’o samanta veche, chemand spre noi un vis amar. Am cunoscut atunci acel acord rasuflat, caci dincolo de nori s’a aratat din nou povestea. Tu ai inchis coperta si’ai spus ca vrei sa pleci. Am mangaiat un colt, i’am aranjat fundita,si fara sa clipesc am zis: e gol… De’atunci am uitat amandoi sa plecam…capul si privirea, si jumatate de corp. Fiindca tot ce am dansat si cantat impreuna, acum a inviat. Dincolo de notele arse, de pasii grabiti, de tremurul vocii, de mirosul de pian. Si ploua, ploua greu si mult, scuipand dulce si’amar, si acru in jur. Dar m’am gandit: lasat deoparte, norul de sila se transforma in chin. Dar chinul e’o gluma cand tu esti aici, iar fiinta ta striga sa nu merg la ghici. De’aceea e glasul perfect astazi seara. Nu’i frica atat de parsiva, caci visul incepe, si’odata cu el si noi ne’ncurcam grav monotonul. Da’i drumul pasiunii si lasa dreapta sa conduca. Sprijina’ti pasii pe zgura patata, si’apoi inghite fiorul fara regret…
No trackbacks yet.